Iata ca am fost impinsa de un imbold ascuns sa scriu ceva ce mi s-a parut , nu stiu de ce, esential sa scriu la ora 8, sambata, 13 martie. Este un mic pasaj dintr-o carte pe care o recomand oricui, ,,De la apollo la faust". Acest mic pasaj face parte din referirile lui Winckelmann la adresa artei, in special la adresa "scopului final al artei". Mi s-a parut frumos. M-am gandit sa il citesti si tu.
,,Toate artele urmaresc un dublu scop: sa ne faca placere si totodata sa ne instruasca; de aceea numerosi peisagisti vestiti au crezut ca si-ar indeplini misiunea numai pe jumatate daca n-ar adauga peisajelor si personaje.
Despre pensula pictorului se poate spune ceea ce s-a spus de stilul lui Aristotel, anume, ca trebuie sa fie muiata in ratiune. Ea trebuie sa dea de gandit mai mult decat arata;pictorul isi va atinge scopul abia atunci cand va fi invatat sa-si imbrace-iar nu sa-si ascunda- ideile in alegorii. Alegand un model poetic sau unul care ar putea fi tratat poetic, pictorul va cadea prada entuziasmului, si arta va aprinde in sufletul sau focul pe care Prometeu l-a rapit zeilor. Cunoscatorul va avea de gandit, iar simplul amator va invata sa gandeasca"
Frumos nu? Pentru mai multe detalii, citeste cartea. Incearca sa te gandesti la ce am scris aici. Macar asa, un minut. Ma duc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu