Un pic de muzica buna.

De curand am descoperit ca a te considera rocker sau punker sau minimal ( hell no!) sau orice altceva este o dovada a unei superficialitati. E ca si cum daca citesti, citesti numai romantici. Daca faci asta nu vei fi considerat niciodata un cunoscator al literaturii. Vei fi doar un specialist in romantism. Astfel ca in ultima vreme ( cam un an) am suferit un proces de transformare care incepe sa imi placa. Procesul e cam asa: se opreste ascultarea, sau mai bine zis, se diminueaza numarul de melodii pe care le ascultai inainte si se incearca gasirea altor formatii, muzici interesante care sa iti placa. De alt gen. EVIDENT ca nu am abandonat Sex Pistols si EVIDENT ca nu ii voi abandona vreodata. Si nu voi abandona niciodata nicio formatie care a stat in urechile si in mintea mea pentru atata timp , insa am inceput sa caut si alte formatii sau intepreti care sa imi placa. Asa am descoperit-o pe Regina Spektor. Asa am descoperit Pomplamoose.

Bun. Pomplamoose e o formatie youtube-ista, fara pretentii , care face muzica foarte foarte adevarata. Cand spun adevarata ma refer la faptul ca folosesc tot felul de sunete naturale (vezi batutul din palme) si multe instrumente dragute ca sa faca coveruri la melodii imposibile ( Single Ladies si mutle altele) sau sa faca coveruri la melodii de referinta ( I don't want to miss a thing si altele). Si mai au si melodiile lor, care sunt absolut geniale. Formatia e compusa dintr-un el si o ea. Sunt cei mai misto oameni pe care i-am vazut in ultima vreme si de cand i-am descoperit nu ma pot opri din ascultat. O sa pun aici vreo 3, 4 melodii. Pe celelalte le gasiti, evident pe youtube.



Minunat nu?








SIIIII DA, E ADEVARAT:




Sper ca v-a placut. Mie mi-a placut.

Aaa. Si cu o ocazia asta. Happy Birthay.



( ignorati ce s-a intamplat mai sus:) )

Cambridge.

Faptul ca am decis sa plec acolo nu e deloc ciudat. Am o mie de motive pentru asta. Insa mi-a placut ( mai bine zis mi-a aratat unchimiu' ) un articol despre Cambridge. Evident ca tot ce are legatura cu Cambridge devine pentru mine stirea zilei si probabil ca ii acord prea multa atentie decat ar trebui, insa mi-ar placea sa cititi si voi articolul :). Just in case. Poate ca sa nu fiu singura care pleaca. Si cu unchimiu', nu-i asa Cristi? Pe biciclete? * cred ca tocmai am facut un banc sec englezesc * ( copy-paste pentru ca lenea e mare)

Orice absolvent al unei universităţi româneşti are nevoie, pentru a se elibera de complexe academice, de un stagiu la o universitate respectabilă din Occident. Oricât de serioase ar fi studiile tale în România, faptul că universitatea pe care ai absolvit-o se află pe locul 500+ în lume este de natură să te inhibe intelectual, aşa încât singura opţiune decentă rămâne să-ţi încerci puterile într-un mediu realmente competitiv. Este ceea ce am făcut eu, alegând Universitatea Cambridge din Marea Britanie pentru continuarea studiilor de doctorat în retorică latină. Timorat, la început, de prestigiul instituţiei în cauză, am ajuns, în scurt timp, să constat că nu am motive să fiu complexat intelectual de colegii mei. Deşi s-a tot acreditat ideea că şcoala românească ar fi complet neperformantă, cred că nu suntem aşa de "tâmpiţi" cum ni se spune. Desigur, nu pot vorbi onest decât despre ceea ce ştiu eu, aşa că observaţia mea se referă mai cu seamă la absolvenţii de filologie clasică, domeniu pe care l-am studiat la Universitatea din Bucureşti şi pe care îl cunosc cel mai bine.

N-ai nevoie de niciun motiv pentru a-l traduce pe Obama în latină

Unul dintre clişeele exasperante ale "reformei" şcolii româneşti este abuzul noţiunii de utilitate imediată. Tot ceea ce nu pare util societăţii pe termen scurt este repudiat cu dispreţ şi expediat pe Google. Ei bine, la Cambridge, dacă vrei să studiezi genetica obezităţii, inteligenţa şi dansul păsărilor, gramatica sanskrită sau, pur şi simplu, să traduci discursurile lui Obama în latină ori greacă, nu numai că nu eşti oprit, dar eşti chiar încurajat s-o faci. Oamenii nu sunt încorsetaţi de criteriul folosului practic imediat, toleranţa cognitivă este maximă şi nimeni nu trebuie să-şi justifice meseria. N-ai nevoie de niciun motiv, în afara propriei pasiuni, pentru a cerceta oratoria lui Cicero, atât timp cât poţi veni cu o inovaţie în domeniul respectiv. Am văzut amfiteatre pline ochi la conferinţe despre terorism, dar şi despre homosexualitate în Roma antică.

Plusuri şi minusuri în viaţa la Cambridge

Îmi place:

• Că experienţa culturală şi academică este extrem de diversă şi fecundă.

• Că nu se poate fuma în absolut niciun local public, nici măcar în club.

• Că oamenii nu sunt crispaţi, iar premianţii Nobel merg cu bicicleta la muncă.

• Că, dacă vrei să fredonezi o arie din Mozart pe stradă, poţi s-o faci fară să se uite nimeni la tine ca la un alienat.

• Natura luxuriantă. Grădinile şi parcurile colegiilor din Cambridge sunt fabuloase şi poţi, dacă ai chef, să te tolăneşti pe iarbă ca să citeşti.

Nu-mi place:

• Prostul gust vestimentar al multor englezi. Lipsa oricărui stil este frapantă: flori de plastic prinse în piept, tenişi jegoşi în picioare, îmbrăcăminte ieftină şi proastă.

• Kitsch-ul: coroanele de plastic comandate pentru Ziua Eroilor sunt hidoase.

• Că, spre deosebire de est-europeni, oamenii se împrietenesc mai uşor, dar menţin o continuă rezervă sau răceală faţă de celălalt.

• Că studenţii se îmbată cu intenţie, nu drept consecinţă a unei petreceri reuşite.

• Vremea: e de-a dreptul deprimantă.

INFO PLUS

În Cambridge trăiesc aproximativ 80 de români, dintre care în jur de 50 sunt şi membri ai universităţii. Există şi o asociaţie a românilor de acolo, iar anul acesta, începând chiar din noaptea de Înviere, se înfiinţează o parohie ortodoxă românească în localitate. Oraşul este celebru în primul rând datorită universităţii Cambridge, care a sărbătorit anul trecut 800 de ani de existenţă. Aceasta este constituită, pe lângă departamentele ştiinţifice, din 31 de colegii, dintre care cel mai vechi este Colegiul Clare, înfiinţat în 1326. În colegii studenţii locuiesc, învaţă, au întâlniri săptămânale cu profesorii, dar şi nenumărate activităţi sociale. Universitatea a ocupat, în 2009, locul al doilea în lume în clasamentul Times Higher Education, după Harvard, iar în topul Shanghai, care ia în consideraţie şi numărul de premii Nobel obţinute, locul al patrulea. Spre deosebire de România, unde filologia clasică se află într-un real pericol de a dispărea ca disciplină academică din lipsă de interes, la Cambridge nu mai puţin de 230 de studenţi şi 70 de masteranzi şi doctoranzi au ales să aprofundeze, în acest an universitar, latina şi greaca. Nicio universitate românească nu a reuşit, în schimb, să se claseze, în 2009, printre primele 500 din lume.

NOTĂ

Reporter al ziarului Gândul, Bogdan Cristea a plecat anul trecut în Marea Britanie, pentru o bursă doctorală de un an la Universitatea Cambridge, unde studiază oratoria lui Cicero.

Deci, dragi prieteni, daca ignoram lipsa stilului la englezi , vremea si celelalte lucruri hidoase despre societatea britanica, eu zic sa plecam in masa de aici. Nu de alta, dar una e sa fii in 500+ si alta e sa fii pe locul 2. Dupa Harvard. Deci nu se pune .

Va urma.

Revenire.

Stiu, nu am mai aparut pe aici cam de multa vreme. Motivele principale sunt, in aceasta ordine: raceala, apoi lipsa de timp, apoi lenea. Si sentimentul ca degeaba scriu. Am trecut peste acest zbucium interior si m-am reapucat de scris. In tot acest timp am descoperit o groaza de chestii.
Aceste chestii vor urma sa fie puse aici.

Stay tuned.