Cum sa fii mai puternic.

Imi este foarte greu sa gasesc un titlu pentru aceasta postare si nici cel pe care l-am gasit nu mi se pare cel mai potrivit. Poate pentru ca in ea se regasesc o groaza de chestii, toate importante si nu pot sa aleg intre ele. Ieri am vorbit cu fostul meu diriginte. Diriginte care incepe sa imi devina prieten. Omul asta nu a avut loc in CNSS din mai multe motive, dar asta nu este subiectul discutiei mele.A fost in CNSS anul trecut insa anu asta, din cauza sistemului, a ajuns undeva la o scoala generala cu multi copii"colour challenged", ca sa nu fiu rasista. E trist, pentru ca el e doar unul din oamenii aia care merita mai mult decat primesc. Ideea e ca dirigu'( sau Zoro) este oficial cel mai "frumos" om pe care il cunosc. Si ma refer la frumusetea aia a sufletului, a constiintei. Frumusetea de care vorbeste Puric, daca vrei.

In discutia de ieri ma plangeam lui de sistemul in care traiesc si de profesorii pe care ii am si de cum am fost invitata de un anumit profesor sa il informez despre colegii mei cu privire la ce fac acasa etc. I-am povestit cum simt ca traiesc inainte de '89 si cum nu mai are rost nimeni sa imi spuna " lasa ai noroc ca traiesti in Romania post '89". LA NAIBA. Traiesc fix intr-o Romanie care nu a evoluat prea mult d'atunci, singurul lucru de care cu adevarat profit este libertatea de calatorie. Pentru ca si aia a constiintei incepe sa fie iar suprimata. Sau sa IMI fie suprimata. Bun. Din vorba in vorba, mi-a povestit cum face el fata loviturilor grele pe care le primeste si cum le depaseste. Una dintre tehnici o voi scrie si eu acum pe blog pentru ca mi s-a parut foarte foarte eficace.

Z: Ai Jurnalul Fericirii de Steinhardt in casa?
Eu: Da.
Z: Ia scoate-l din raft si uite-te la a 3a solutie.
Eu: Imediat.
Z: De cate ori patesti ceva, citeste a 3a solutie. Trebuie sa ajungi sa o reciti cu voce tare. Trebuie sa o intelegi cu trupul, mintea si spiritul.

Dupa acest dialog tipic lui, am citit. Voi transcrie si eu aici a 3a solutie sau parti relevante din ea. Poate pentru ca simt nevoia sa o scriu sau poate pentru ca vreau ca si tu sa o citesti.

,, Solutia a treia: a lui Winston Churchill si Vladimir Bukovski

   Ea se rezuma: in prezenta tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, napastelor, primejdiilor nu numai ca nu te dai batut, ci dimpotriva , scoti din ele pofta debuna de a trai si de a lupta.
   In martie 1939, W.C ii spune Marthei Bibescu: ,,Va fi razvoi.Praf si pulbere se va alege din imperiul britanic. Moartea ne pandeste pe toti. IAR EU SIMT CA INTINERESC CU DOUAZECI DE ANI".
   Cu cat iti merge mai rau, cu cat sunt greutatile mai imense, cu cat esti mai lovit, mai impresurat ori mai supus atacurilor, cu cat nu mai intrevezi vreo nadejde probabilistica si rationala, cu cat cenusiul, intrunerecul si vascosul se intensifica, se puhavesc si se incolacesc mai inextricabil, cu cat pericolul de sfrunteaza mai direct, cu atat esti mai dornic de lupta si cunosti un simtamant ( crescand) de inexplicabila si covarsitoare euforie.
  Esti asaltat din toate partile, cu forte infinit mai tari ca ale tale: lupti. Te infrang: le sfidezi. Esti pierdut: ataci.( Asa vorbea Churchill in 1940). Razi, iti asculti dintii si cutitul, intineresti. Te furnica fericirea, nespusa fericire de a lovi si tu, fie chiar infinit mai putin. Nu numai ca nu deznadajduiesti , ca nu te declari invins si rapus, dar si gusti din plin bucuria rezistentei, a impotrivirii si incerci o senzatie de navalnica, dementa voiosie.
 Solutia aceasta, fireste, presupune o tarie de caracter exceptionala, o conceptie militara a vietii, o formidabila indarjire morala a trupului, o vointa de otel innobilat si o sanatate spirituala adamantina. E probabil ca presupune si un duh sportiv: sa-ti placa batalia in sine- incaierarea- mai mult decat succesul.
  E si ea salutara si absoluta, deoarece e bazata pe un paradox: pe masura ce ei te lovesc si-ti fac mai mult rau si-ti impun suferinte din ce in ce mai nedrepte si te incoltesc in locuri mai fara de iesire, tu te veselesti mai tare, tu te intaresti, tu intineresti."

Bun. Acum sa ne gandim cine a fost Nicolae Steinhardt. Este de origine evreiasca, ajunge scriitor, publicist jurist si critic literar. Scrie "Jurnalul Fericirii". Se converteste la religia Ortodoxa in inchisoarea de la Jilava. Era arestat acolo impreuna cu Constantin Noica, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu (da, al carui fiu are o pasiune incredibila pentru panglici, ii place la nebunie sa taie panglici, stii nu? intotdeauna ma intreb de ce e diferenta asta majora intre tati si fii, un fel de lege a compensatiei cred). A fost condamnat la 13 ani de munca silnica pentru ca nu a depus marturie impotriva lui Noica ( cum ar fi trebuit eu sa fac acum 2 zile, in anul 2010, la scoala, impotriva colegilor mei insa.). Este acuzat de "crima de uneltire contra ordinii sociale". "Jurnalul fericirii" este testamentul lui literar. Evident, e confiscat de securitate. E publicat abia in 1991, cand nu mai eram in comunism si tocmai intram in alt comunism. Steinhardt se calugareste si moare in 1989. La inmormantarea sa a venit si Securitatea( ca sa pazeasca ce? ). Dar acolo erau si prietenii sai, colegii ce celula si de inchisoare. Iata ca cel care a scris "solutia a 3a" a trecut prin multe. Or, daca el ne sfatuieste sa facem asa, eu zic ca asa trebuie sa facem.

Asa ca iti recomand "Jurnalul fericirii". Daca nu il cumperi, il gaseti pe net aici:

http://www.scribd.com/doc/57027/Nicolae-Steinhardt-Jurnalul-fericirii

Multumesc dirigului pentru recomandare.