Cum sa scrii o scrisoare in anul 2010.

Cand ai scris ultima scriosare? Nu, nu ma refer la carti postale trimise de la mare catre bunici. Ma refer la scrisoarea aia care incepe cu "Draga X" si care tine pagini intregi in care scrii tot ce iti trece prin minte si speri ca toate cuvintele tale sa fie intelese asa cum trebuie de X,  intrebandu-te mereu daca "te imbratisez" e prea putin sau daca "te iubesc" e prea mult. La scrisoarea aia ma refer.

Eu nu am scris niciodata o scrisoare. Niciodata. Am avut sansa sau nesansa sa ma nasc in era google si yahoo unde totul e simplu. E atat de simplu incat isi pierde din semnificatie si cel mai subtil cuvant. Acum sunt sigura ca te intrebi de ce scriu lucrurile astea.  Povestea sta cam asa:

Bunul meu prieten Max, nascut si crescut in Germania ( da, tara aia cu oameni reci si insensibili) mi-a trimis astazi un e-mail. Bine, cand Max trimite un e-mail, pot foarte bine sa public e-mailul sub forma de roman. Pentru ca Max scrie mult. Imi spune tot ce pateste, ce examene are, imi spune ca pleaca pe munte, ma rog, nu conteaza. Atunci cand scrie un e-mail, Max este acolo cu trup si suflet. ( acum mi-a venit ideea ca e chiar foarte fain sa scriu despre el si el sa nu inteleaga nimic din ce scriu aici. ) Bun. Insa e-mailul asta a fost special. Mi-a spus ca simte nevoia sa imi scrie. Pai bine, am zis eu, acum ce faci? Imi scrii. Justificarea a venit in fraza urmatoare: " i want to stop writing e-mails.. there's nothing special in writing e-mails. I want to write you a letter." A tinut sa detalieze planul lui cu scrisul scrisorilor si mi-a spus ca de acum incolo, uitam de e-mail si ne scriem scrisori. Nu era o propunere din partea lui, era un fel de obligatie de care trebuie sa tin cont de acum incolo. Da, o porunca. O porunca nemteasca, sa-i spunem asa.

Iar cand vine vorba de porunci nemtesti, trebuie sa te conformezi. Fara niciun fel de chef, m-am asezat la birou si am inceput sa ii scriu scrisoarea. Bine, am inceput e impropriu spus pentru ca m-am oprit chiar la primul rand. Cum sa ii spun? "Dear Max, " "My dear Max", nu nu, suna prea old-school. "Max," nu nu, suna prea sec. Ce nu as fi vrut sa fiu in fata paginii msn, ca sa uit de formulele astea de introducere. Ma rog, cu chiu cu vai, am reusit sa incropesc cam juma de pagina in care am scris despre ce am facut azi la scoala, despre faptul ca mi-am facut blog, despre faptul ca m-am apucat de dans etc. Acum urmeaza partea interesanta. Cand am recitit scrisoarea, ma rog, textul ala scolaresc, mi-am dat seama ca mai am ceva sa ii povestesc. Mi-am dat seama ca nu am detaliat prea mult partea cu dansul si ca nu e aici langa mine sa ii vorbesc. Mi-am dat seama ca trebuie sa stie mai mult. Mi-am dat seama ca trebuie sa ii raspund la toate intrebarile pe care le-ar avea. Incetul cu incetul, jumatatea de pagina s-a transformat in .. 8 pagini. 8 pagini in care i-am spus aproape tot ce mi s-a intamplat in ultima saptamana. Si inca as fi putut sa ii mai spun multe.
Cand am recitit si aceste 8 pagini, am simtit ceva minunat. Era ca si cand Max ar fi fost acolo langa mine si ar fi ascultat cuminte totate lucrurile alea pe care le scrisesem, fie ele insemnate sau neinsemnate.

Dupa toata aceasta poveste, am decis sa uit de e-mail. Vorbesc serios. Daca am sa scriu cuiva ceva, scriu scrisori. Iar lui Max o sa-i scriu scrisori pentru totdeauna. Pentru ca simti ceva extraordinar. Simti ca nu traiesti in 2010, desi acolo povestesti lucruri cat se poate de cotidiene. Simti ca esti asa, intr-un spatiu atemporal in care foaia este singurul calendar care iti aminteste : "hei, tu aici vorbesti de blog, nu ai cum sa fii in 1800" . E fabulos. Iti spun. Eu zic sa facem toti asa. Sau macar sa incercam. Pe bune. Avantajele sunt nenumarate. ( le voi insirui cum trebuie, ca sa nu se mai ia Mihai de mine )
1. Iti exersezi talentul la scris.
2. Incepi sa scrii mai frumos.
3. Iti imbunatatesti memoria.
4. Esti atemporal.
5. ( p'asta ar spune-o si Paris Hilton dar chiar e adevarat) Nu ai emisii de CO2. (da, cand trimiti un mail, nu situ cate tone de CO2 se duc in atmosfera.
6. Devii mai inteligent, pentru trebuie sa anticipezi toate intrebarile pe care X le-ar putea pune. Ca la sah.
7. Te relaxezi.
8. Inveti sa te duci la posta + sa suporti nervii functionarELOR de la posta.
9. Astepti cu nerabdare ca X sa iti raspunda si in tot timpul ala cat astepti, se mai intampla o groaza de chestii pe care trebuie sa le tii minte pana data viitoare.
10. Ca tot vorbiram de frumos, e frumos sa scrii scrisori.

Pentru cei care vor sa imi scrie o scrisoare, nu am ce sa fac, va trebui sa imi trimita mai intai un e-mail ca sa le spun adresa mea. Nu o pot pune aici pe blog, scuze.

Hai sa incepem sa scriem scrisori. Poate cine stie, dupa aia facem un roman cu tot ce ne-am scris sau doar le pastram intr-o cutiuta in pod, pentru nepoti. Va las pana mai incolo, cand cred ca va voi arata diferenta aia intre interpretarile total opuse ale aceleiasi piese.



* am incercat sa fiu cat mai putin aroganta acum, iti place Mihai? Scrie-mi din Anglia. *

P.S : m-am hotarat in final cum sa incep " Dearest Max, "