Un matematician rus sarac lipit pamantului a spus ca nu are nevoie de premiul de un milion de dolari. Geniul a rezolvat una dintre cele mai grele probleme de matematica, Conjectura lui Poincare.
Grigori Perelman prefera sa traiasca izolat, in apartamentul sau mizer din St. Petersburg.
Atunci cand a fost anuntat ca a castigat un premiu de 1 milion de dolari pentru rezolvarea problemei care i-a tinut in ceata pe matematicieni timp de un secol, acesta s-a multumit sa spuna, prin usa inchisa: “Nu am nevoie de nimic! Am tot ce-mi trebuie!”
Premiul de 1 milion de dolari i-a fost oferit matematicianului rus in varsta de 44 de ani saptamana trecuta, de Institutul de matematica Clay din Cambridge, Massachusetts. Perelman a rezolvat Conjectura lui Poincareacum patru ani si a postat raspunsul pe internet.
Imediat dupa a primit Medalia Fields din partea Uniunii Internationale de Matematica din Madrid, insa nu s-a prezentat sa-si ridice premiul.
“Nu sunt interest de bani sau faima. Nu vreau sa fiu expus ca un animal la gradina zoologica. (…) Nu sunt un erou al matematicii. Nici nu sunt un om de success, de aceea nu vreau sa fiu in centrul atentiei”, a declarat atunci Grigori Perelman.
Povestea rezolvarii unei enigme matematice vechi de un secol a inceput in 2003, pe cand Perelman lucra ca cercetator la Institutul de Matematica Steklov din St Petersburg. Atunci a inceput sa posteze online lucrari in care sugera ca ar fi rezolvat Conjectura lui Poincare. Teste riguroase au dovedit ulterior ca avea dreptate.
Problema care avea mai mult de 100 de ani in momentul in care a fost rezolvata de Perelman poate ajuta la determinarea formei universului.
Imediat dupa, Grigori Perelman a renuntat la slujba de la Institutul Steklon. Prietenii spun despre el ca ar fi renuntat la matematica de tot, dar Perelam refuza sa vorbeasca despre acest subiect, considerandu-l, din motive personale, prea dureros.
In prezent traieste intr-o saracie cruta.
“Am fost o data in apartamentul lui si am ramas pur si simplu stupefiata. Are numai o masa, un taburet si un pat cu o saltea murdara lasata acolo de vechii proprietari ai apartamentului, niste alcoolici care i-au vandut locuinta. (…) Incercam sa scapam de gandacii din bloc, dar se ascund in apartamentul lui”, a spus Vera Petrovna, vecina de bloc cu Perelman.
Enuntul Conjecturii lui Poincare: Daca intr-un spatiu inchis tridimensional orice arc de cerc inchis se poate micsora pana la un punct, acest spatiu este echivalent din punct de vedere topologic cu o sfera tridimensionala.
Minunat, nu?
Cred ca trebuie ca oamenii astia sa fie totusi promovati. Si trebuie sa recunoastem micimea noastra in raport cu ei. Eu nu as fi refuzat banii.
Recunosc că nu înțeleg teoria conjucturii Poincare (ce este un arc de cerc închis? prin extensie, chiar cercul, nu?), așa că mă determini să studiez problema (ceea ce n-aș fi crezut să mai fac, la vârsta mea, să studiez teorii matematice...). Oricum, faptul în sine e minunat, ai dreptate. Da, trebuie să ne recunoaștem micimea. Dar, dilema mea este: dacă un asemenea om nu vrea să fie promovat, trebuie să o facem împotriva voinței lor? Fără să vrea, Perelman a ajuns ceea ce nu-și dorea: un animal în grădina zoologică. I se comentează stilul de viață (faza cu gândacii din apartament e chiar oribilă, ca atac la intimitatea unui om ca el, deja parcă se intră în sfera știrilor de la ora 5), „ciudățenia” de a nu accepta banii pentru o descoperire atât de importantă (da, și eu aș fi luat banii).
RăspundețiȘtergere